„Doamna educatoare, Gigel mi-a furat pixul!” sau gâlceava presei clujene

7 Decembrie 2008

În anii studenţiei visam, fiindu-mi, între alţii, coleg în ale visării, poetul şi editorul Ioan Vădan, poetul şi profesorul Mircea Moţ, poetul Teofil Răchiţeanu, s.f.-istul Mircea Opriţă, ca şi foarte mulţi alţii, posibilitatea de a exista, fără nici o oprelişte, cât mai multe şi diverse publicaţii în care cei cu un oarecare talent să poată scrie fără teamă, dar şi fără aprobarea cuiva. Asta se întâmpla, desigur, în urmă cu mai bine de 35 de ani.
După evenimentele din decembrie 89 visul generaţiei mele a devenit realitate. Cu o întârziere apreciabilă, însă. Numai că ceea ce m-a frapat, pe mine ca şi pe simplii cititori, a fost faptul că asupra presei, înţeleasă exclusiv ca o nouă afacere profitabilă, ca modalitate de îmbogăţire rapidă, peste noapte, dacă s-ar fi putut, s-au aruncat tot felul de neaveniţi, tot felul de loser-i din diverse profesii, altfel onorabile, dar fără nici o legătură, cât de mică, cu meseria de ziarist. În scurt timp, inclusiv presa clujeană, a fost invadată de tot felul de subingineri, veterinari, arheologi sau economişti specializaţi în probleme agrare care, culmea tupeului, s-au erijat în vectori de opinie, în pedagogi ai naţiunii sau, fapt şi mai jenant, în docţi comentatori politici.
Pe lângă imensele găuri negre din cultura lor, ei ne-au demonstrat, iar unii o mai fac şi în prezent, şi slaba lor stăpânire a limbii române. De aceea, cine va vrea să găsească, în scopuri pur didactice, exemple elocvente privind dezacorduri, erori de exprimare, necunoaşterea sensurilor exacte ale unor cuvinte etc., e sfătuit să caute presa, mai ales cea clujeană, a anilor 90 şi va găsi acolo tot ce are nevoie.
Ceea ce n-a reuşit, din păcate, presa românească post decembristă estesă capete credibilitate. În scurtă vreme, diverşi şoguni politici, pentru a spăla o parte din sumele uriaşe de bani negri obţinuţi din diverse afaceri nu o dată dubioase, şi-au creat adevărate imperii mediatice. Iar cu ajutorul lor, au trecut la o serie de acţiuni posibile doar în ţările cu o justiţie incompetentă şi coruptă ca a noastră: şantaj, presiuni, calomniii, demolatoare campanii de presă etc. În acest scop ei au recurs la diverşi „ziarişti”, fomişti de presă, care, pentru un ban bun, au acceptat orice, inclusiv să renunţe la deontologia meseriei de jurnalist. Din păcate, nici organizaţiile profesionale, înfiinţate între timp, nu au putut stopa această evidentă decadenţă a profesiei de vreme ce în chiar structurile lor s-au aciuat diverşi mercenari de presă.
În Occident, cuvântul tipărit se bucură de multă credibilitate din partea cititorilor. Adesea, în discuţiile avute prin Anglia, Franţa, Belgia sau SUA, când s-a dorit să îşi susţină vreo afirmaţie, interlocutorii mei precizau că: „aşa scrie în presă”. Pentru că, se pare, ziariştii din spaţiul respectiv îşi respectă cititorii şi nu îşi fac de râs profesia, nu se lasă cumpăraţi. Doar aşa a fost posibil ca doi ziarişti nord-americani, de exemplu, să-l oblige pe Nixon să demisioneze din funcţia de preşedinte al SUA. Ei au luptat, însă, în interesul exclusiv al adevărului şi nu instigaţi, cum sunt, din păcate, atât de multe cazuri în presa română de azi, de diverşi frustraţi politici.
Când, oare, vom ajunge şi noi, românii, să credem în ceea ce scrie în presă la fel ca şi cititorii din Occident? Când va înceta presa să facă jocurile murdare ale unor infractori de drept comun, pe care, prin scandalul pe care îl face, la comandă şi contra cost, îi apără de sancţiunile meritate?
De-o vreme, piaţa media clujeană este invadată de o mulţime de publicaţii, inclusiv din cele de tip on line. Pentru cititori, aceasta reprezintă un lucru extrem de pozitiv pentru că i se dă posibilitatea unei selecţii pe criterii de valoare şi credibilitate. Nu discutăm acum şi aici calitatea actului de presă propriu-zis, nici credibilitatea informaţiilor pe care le difuzează. Cu atât mai puţin echidistanţa faţă de cloaca politică. Ar însemna să recomandăm publicului să refuze inclusiv acele publicaţii oferite gratuit, cel puţin în perioada campaniei electorale recent încheiate.
Ca un organism flămând, presa în general, iar cea clujeană nu constituie nici ea o excepţie, a profitat din plin de recenta campanie electorală. O parte din „banii dumneavoastră”, cum zicea cineva, au ajuns în conturile diverselor publicaţii, dar şi ale unor ziarişti, de toate genurile, care, din acest motiv, au coborât la nivele inadmisibile calitatea actului de presă.
Nevoia unor câştiguri mereu ridicate, chiar în condiţiile oferirii unui produs discutabil cititorilor, a încins, după cum se vede, destul de tare spiritele, ajungându-se, în urma creşterii, cel puţin numerice, a concurenţei în domeniu, la atacuri descalificante.
Ceea ce par a nu fi înţeles cei care recurg la astfel de metode este că un concurent poate fi eliminat de pe piaţă doar printr-o calitate superioară a actului de presă, prin profesionalism, nu prin penibile turnătorii gen, „Doamna educatoare, Gigel mi-a furat pixul”!

Dr. Dan BRUDAŞCU

Anunțuri