Eveniment editorial – Lansarea cărţii „De la Imperiul Elamit la Revoluţia islamică”

23 Ianuarie 2009

coperta-istoria-iranuluiRecent, la Editura SEDAN din Cluj-Napoca, a apărut lucrarea „DE LA IMPERIUL ELAMIT LA REVOLUŢIA ISLAMICĂ. CINCI MILENII DE ISTORIE, ARTĂ ŞI CULTURĂ IRANIANĂ”. Aşa cum precizează prof. dr. Dan BRUDAŞCU, cel care a făcut selecţia şi traducerea textelor şi a semnat Prefaţa, cartea este consacrată cunoaşterii de către cititorii români de azi a istoriei străvechi şi frământate, precum şi a culturii şi spiritualităţii iraniene, bogate şi profunde, cu o incontestabilă contribuţie la tezaurul civilizaţiei universale. Dan BRUDAŞCU a selectat o serie de texte relevante, semnate de cercetători, istorici, arheologi, istorici de artă şi cadre universitare, atât din Iran, cât şi din alte ţări ale lumii, mai ales din Olanda şi Statele Unite ale Americii, precum şi texte din alte surse sau propriile sale mărturii din perioada desfăşurării, în urmă cu 30 de ani, a revoluţiei islamice.
Fiecare text este însoţit de un aparat ştiinţific amplu, care oferă celor interesaţi posibilitatea aprofundării diverselor domenii sau perioade istorice cuprinse în acest volum.
Dan Brudaşcu ne propune, de asemenea, pertinente note şi observaţii, încercând să sublinieze similitudini, apropieri sau cooperări dintre popoarele noastre de-a lungul veacurilor.
Volumul, o premieră în oferta de lectură a editurilor româneşti în ultimii 50 de ani, este extrem de interesant. Dan BRUDAŞCU subliniază, pe bună dreptate, că: „Din păcate, cititorului (român – n.n.) de azi îi lipsesc, de ani buni, lucrările care, cu onestitate, fără partis-pris-uri sau interese propagandistice conjuncturale, să prezinte date şi informaţii de larg interes şi de mare utilitate despre istoria şi civilizaţia iraniană. Mai mult, mass media, fie ea scrisă sau audio vizuală, din România, ca şi cea externă, acordă prea puţin spaţiu aspectelor fundamentale ce ţin de istoria şi patrimoniul cultural-spiritual al poporului iranian, insistând de obicei pe diverse acţiuni, declaraţii, măsuri sau poziţii de natură politică, militară, doctrinară sau diplomatică. Nu întotdeauna cu necesara şi minima obiectivitate ce se cere”.
Dan BRUDAŞCU ţine să mai precizeze în Prefaţa cărţii că: „Ideea acestei cărţi nu a fost motivată de nevoia de a explica sau justifica oricare din poziţiile liderilor de la Teheran. În realitate, pe noi nu ne-au şi nu ne interesează. Este dreptul acestei ţări de a avea comportamentul pe care îl doreşte în context regional şi internaţional, atâta vreme cât nu prejudiciază interesele proprii, dar şi pacea şi stabilitatea în zonă şi în întreaga lume”.
Lucru extrem de interesant, lucrarea „DE LA IMPERIUL ELAMIT LA REVOLUŢIA ISLAMICĂ”, perioadă ce acoperă aproape cinci milenii de istorie, pe lângă prezentarea principalelor momente şi evenimente istorice, regatele şi imperiile ce s-au succedat, luptele, războaiele ce au avut loc etc., oferă cititorului român şi abordări pertinente şi obiective referitoare la arta – mai ales cea elamită şi partă -, religiile populaţiilor care au trăit pe teritoriul de azi al Iranului – politeismul antic, maniheismul, mazdakismul, mitraismul, creştinismul şi creştinismul, dar şi despre evoluţia literaturii persane şi iraniene.
Circa 50 de pagini din carte sunt consacrate perioadei cuprinse între anii 1921 şi 1979, între care au domnit reprezentanţii ultimei dinastii imperiale din istoria acestei ţări – dinastia Pahlavi -, extrem de grăitoare şi în ceea ce priveşte lupta poporului iranian de a lua în stăpânire resursele energetice şi întreaga avuţie naţională, dorinţa sa de a scăpa de orice amestec străin şi de a-şi croi un nou destin. Sunt, astfel, oferite detalii puţin sau insuficient cunoscute cititorilor români privind naţionalizarea petrolului, avatarurile luptei lui Mosaddeq, revoluţia albă a şahului Mohamad Reza Pahlavi, prăbuşirea regimului imperial, revoluţia islamică şi tensiunile din viaţa politică şi religioasă a Iranului în anii ce au urmat, dar şi devastatorul război irakiano-iranian, cauzator al unor uriaşe distrugeri şi pierderi materiale, dar şi a sute de mii de morţi şi răniţi.
Lectura acestei cărţi aruncă o altă lumină, nouă, pertinentă şi obiectivă atât asupra acestei ultime perioade, cât şi asupra altor momente majore din istoria poporului iranian. Cartea umple o parte din golul imens de informaţii cu caracter ştiinţific, nu propagandistic sau denigrator, privind această ţară, trecutul şi valorile ei cultural-spirituale, într-o perioadă de intensă şi adesea excesiv de subiectivă mediatizare a unor declaraţii incendiare, politicianiste, exagerate sau lipsite de temei ale unora din actualii lideri de la Teheran.
Pentru a descoperi adevăratul Iran şi locul pe care îl are această ţară în istoria universală, în arta şi cultura acestei lumi, lucrarea „DE LA IMPERIUL ELAMIT LA REVOLUŢIA ISLAMICĂ. CINCI MILENII DE ISTORIE, ARTĂ ŞI CULTURĂ IRANIANĂ” este un ghid esenţial şi onest.

Anunțuri

Obama – America încotro?

20 Ianuarie 2009

Astăzi, 20 ianuarie 2009, va avea loc la Washington una din cele mai costisitoare, dar şi mai mediatizate ceremonii – instalarea, în calitatea de al 44-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, a lui Barack Obama. Cu certitudine, evenimentul canalizează interesul tuturor ziariştilor din lume şi al tuturor posturilor de radio sau televiziune, de la cele mai celebre până la unele obscure.

Primul preşedinte de culoare din istoria acestui stat reprezintă, într-adevăr, un lucru de maxim interes. Victoria sa masivă la ultimul scrutin prezidenţial a atras atenţia că în SUA, considerat – pe bună dreptate – cel mai puternic stat din lume este poate cel mai important eveniment din întreaga istorie nord-americană, dar şi din lume. Este, cu certitudine, semnalul că, în această ţară superputere dominaţia albă e pe punctul de a înceta definitiv. În acelaşi timp, ea este şi un omagiu pe care, conştient sau nu, poporul american îl aduce milioanelor de negri şi de alte rase, care, nu o dată, de-a lungul secolelor, au fost victimele politicilor rasiste, ale exploatării inumane, ca scalvi. Nu în ultimul rând, alegerea lui Obama ca preşedinte este dovada puterii extraordinare a democraţiei. Căci doar într-un stat cu adevărat democrat au fost asigurate mecanismele care să permită unui cetăţean de culoare să acceadă la cea mai înaltă magistratură în stat, să devină, în fapt, pentru cel puţin următorii patru ani, cel mai puternic om al Planetei.

Evident, aşteptările întregii populaţii faţă de el şi de noua Administraţie sunt uriaşe. Căci, urmare a conducerii adesea iresponsabile a lui George W. Bush, SUA au ajuns într-o situaţie de neinvidiat, atât sub aspect economic, cât şi social. Aventurismul, minciuna, abuzurile de toate felurile, inclusiv la adresa păcii şi stabilităţii în diverse zone ale globului, aruncă Statele Unite în braţele unei crize economice devastatoare şi crează nesiguranţă, disperare şi panică în rândul a zeci de milioane de cetăţeni ai acestei ţări, dar şi la scară planetară. Nu mă aventurez să dau calificative, dar este posibil ca viitorii analişti, după cercetarea atentă şi riguroasă a faptelor, a documentelor, inclusiv a unor în prezent clasificate, să ajungă la concluzia că cele două mandate prezidenţiale încredinţate lui George W. Bush reprezintă o gravă eroare din partea electoratului nord-american.

Ca român, însă, dincolo de păcatele pe care fostul preşedinte George W. Bush le-a săvârşit în dauna intereselor ţării şi poporului său, nu pot să nu manifest faţă de el un sentiment de gratitudine, deoarece doar cu implicarea sa personală a fost posibilă primirea României în structura militară nord-atlantică, deschizând, astfel, ţării noastre perspective reale pentru o nouă afirmare pe plan european şi internaţional. De fapt, primirea României în clubul ţărilor civilizate şi asigurarea unui scut integrat de securitate, care, după 89 lipsea şi încuraja diverse apetituri revizioniste regionale.

După cum se ştie, ca şi în multe ţări din Europa, în a doua jumătate a secolului XX şi până în prezent, în SUA au avut loc nesfârşite confruntări între Parlament şi Executiv. Luptele au fost deosebit de dure şi s-a recurs la absolut toate mijloacele, inclusiv la cele murdare, având în vedere miza uriaşă: Puterea. Nu doar în interiorul ţării, ci şi asupra lumii întregi. Reamintim, în acest sens, confruntările fără scrupule dintre Richard Nixon şi Parlament – cazul Watergate fiind doar una din ilustrările lor -, care a asigurat, în final, nu doar supremaţia legislativului, ci şi demiterea preşedintelui.

Un alt – şi destul de recent – caz este cel al lui Bill Clinton, umilit, prin intermediul Monicăi Lewinsky, şi obligat să ceară scuze Parlamentului, ca o condiţie a rămânerii lui în funcţie.

Pe timpul mandatului lui George W. Bush, raportul de forţe a înclinat serios în favoarea preşedintelui. Lucru care, desigur, a creat numeroase tensiuni între cele două componente ale Puterii. Pe sfârşitul celui de-al doilea mandat al lui Bush, Parlamentul s-a răzbunat opunându-se frecvent unor importante iniţiative legislative prezidenţiale şi accelerând, implicit, degradarea climatului economico-social din ţară. În realitate, Parlamentul a pregătit, cu bună ştiinţă victoria lui Barack Obama, creând nemulţumire, dar şi multă sărăcie, lipsa oriecărei speranţe şi instabilitate economică. Mai mult, prin atitudinea abordată, legislativul deschidea pârtie unui candidat puţin cunoscut pe plan naţional, inteligent, e drept, dar cu insuficientă experienţă şi, mai ales, cu o modestă susţinere din partea unor puternice centre de interese economico-militare. Adică exact a unei persoane care, odată instalată la Casa Albă, să nu poată face opoziţie serioasă marilor baroni ai finanţelor şi economiei americane din Congres sau Senat şi să fie obligat să le accepte jocurile.

După ce va trece entuziasmul delirant al instalării primului preşedinte de culoare la Casa Albă, va ieşi cât se poate de clar în evidenţă că, în fapt, nu trebuie salutată victoria lui Obama, ci victoria Parlamentului nord-american în disputa acerbă a acestuia cu Administraţia, cu Preşedintele. Marele câştigător al acestei competiţii nu a fost, aşadar, Obama, ci senatorii şi congresmanii – ca purtători de cuvânt ai intereselor marilor centre de interes şi putere din economia ţării.

Dacă ar fi să preiau un termen extrem de des uzitat la români, ar trebui să amintesc faptul că Obama a preluat o „grea moştenire” de la vechea Administraţie Bush, la care se adaugă contextul internaţional cu totul diferit, care, toate, vor necesita măsuri radicale, raţionale şi rapide. Oare va fi noul preşedinte capabil să le ia? Cine îi va susţine deciziile, dintre care multe vor lovi direct interesele diverselor grupuri susţinute de Congres şi Senat?

Va îndrăzni noul preşedinte o aşezare pe baze logice şi realiste nu doar a strategiei economice, ci şi a celei militare, inclusiv prin regândirea prezenţei trupelor americane în afara teritoriului naţional? Vor admite, în acest sens, parlamentarii nord-americani măsuri categorice, ferme şi cu un impact diferit asupra rolului SUA în politica mondială? Greu de crezut.

Sunt, desigur, multe alte capcane pe care nu doar viaţa, ci şi senatorii şi congresmenii le au pregătite pentru noul preşedinte încă din primele momente ce vor urma preluării, cu fast aproape imperial, a înaltei magistraturi în stat.

Cred că sunt foarte mulţi români care au, la rândul lor, aşteptări faţă de noua Administraţie. Şi ei speră ca Barack Obama să nu dezamăgească, să reuşească să-şi infăptuiască măcar în parte proiectele pentru care l-au votat masiv copncetăţenii săi nord-americanii.

Dr. Dan BRUDAŞCU


Dan Brudaşcu la biroul din Primărie – album foto

19 Ianuarie 2009

Fotografii din 1999, realizate la biroul deţinut în Primăria Cluj-Napoca


Dan Brudaşcu împreună cu Rajiv Dogra – album foto

19 Ianuarie 2009

scan0004

15 ianuarie 1999, in fata Teatrului National din Cluj-Napoca, impreuna cu scriitorul si diplomatul Rajiv Dogra, fost ambasador al Republicii India la Bucuresti


Larry Hagman la Cluj-Napoca – album foto

19 Ianuarie 2009

La Cluj Napoca, împreună cu celebrul actor Larry Hagman, interpret al rolului lui J.R. Ewing din serialul TV „Dallas”.


Informare – Vizita oficială în Republica Islamică Iran – 13-18 dec 2003

16 Ianuarie 2009

 INFORMARE

privind vizita oficială în Republica Islamică Iran a delegaţiei Grupului parlamentar de prietenie România-Republica Islamică Iran din Parlamentul României

13 – 18 decembrie 2003

La invitaţia domnului Esmail Jabarzadeh, preşedintele Grupului parlamentar de prietenie Republica Islamică Iran – România din Adunarea Consultativă Islamică a avut loc, în perioada 13 – 18 decembrie 2003, vizita oficială în Republica Islamică Iran a unei delegaţii a Grupului parlamentar de prietenie România – Republica Islamică Iran, din Parlamentul României, condusă de către domnul deputat Dan Brudaşcu, preşedintele Grupului.

Delegaţia română a avut în componenţă trei parlamentari şi un reprezentant al Direcţiei generale pentru relaţii externe şi protocol:

– domnul deputat Dan Brudaşcu, preşedintele Grupului (PRM);

– domnul deputat Eugen Nicolicea, secretarul Grupului (PSD);

– doamna deputat Ion Bozgă, membru al Grupului (PSD);

– doamna Mirela Meiţă, secretarul delegaţiei, expert în cadrul Direcţiei generale pentru relaţii externe şi protocol.

Vizita s-a înscris în contextul dezvoltării relaţiilor tradiţionale de prietenie şi colaborare dintre cele două state. Acest curs pozitiv este demonstrat atât de intensificarea dialogului politic interparlamentar şi interguvernamental bilateral, cât şi de revigorarea schimburilor comerciale şi a cooperării economice reciproc avantajoase. Relansarea raporturilor tradiţionale româno-iraniene a fost favorizată de politica de deschidere şi reforme promovată de preşedintele Khatami, de reluarea creşterii economice susţinute şi avansarea proceselor de tranziţie în România, precum şi de relaţiile pozitive ale celor două ţări cu Uniunea Europeană.

Programul delegaţiei române a inclus întâlniri la nivel parlamentar şi guvernamental, şi a prevăzut activităţi care s-au desfăşurat atăt în Teheran, căt şi în oraşul Shiraz. În program au fost incluse cu întâlniri cu domnul Mehdi Karroubi, preşedintele Adunării Consultative Islamice, cu domnul M. Miramandi, preşedintele Comisiei pentru securitate naţională şi relaţii externe, precum şi cu doamna Rakei, vicepreşedinte al Comisiei pentru cultură din Adunarea Consultativă Islamică. La nivelul executivului delegaţia parlamentară a avut întâlniri cu domnul Ali Ahani, ministrul adjunct al Afacerilor Externe, cu domnul Navab, ministrul adjunct al Industriei şi Minelor şi cu domnul Mehfard, minisrtul adjunct al Agriculturii.

La întâlnirea cu delegaţiei parlamentare române cu Grupul parlamentar de prietenie Republica Islamică Iran – România, domnul Esmail Jabarzadeh, preşedintele Grupului a apreciat ca semnificativ rolul schimbului de delegaţii în consolidarea relaţiilor bilaterale şi în înbogăţirea cunoştiinţelor dintre cele două state. Grupurile parlamentare au în acest sens un rol foarte important şi s-a subliniat faptul că nu există nici o barieră pentru ca Grupurile să-şi consolideze relaţiile. S-a subliniat că cel de al 6-lea Parlament a votat o serie de legi de importanţă majoră, cum ar fi: Legea investiţiilor străine şi Legea impozitelor, legi care facilitează investiţiile străine. În continuare se acordă o importanţă deosebită dezvoltării sectorului privat şi reducerii controlului guvernului, pentru a veni în sprijinul investiţiilor străine. S-a apreciat că a sosit momentul începerii unor noi proiecte, considerând că “prin poziţia strategică pe care ţara dumneavoastră o are în Europa şi prin poziţia noastră foarte bună în Asia, avem obligaţia să valorificăm acest potenţial oferit. Agricultura a fost apreciată ca unul din domeniile puţin exploatate în relaţiile dintre cele două ţări.

Cât priveşte acuzaţiile aduse Teheranului privind susţinerea terorismului, acestea au fost apreciate ca neavând o bază reală, fiind probabil “preţul plătit pentru independenţă. Teroriştii sunt oameni fără convingeri, educaţie, cultură, religie, iar în tradiţia iraniană a omorî un om înseamnă a omorî toată lumea, a salva un om înseamnă a salva toată lumea”. Au fost salutate  eforturile României pentru integrarea în Uniunea Europeană, dar s-au manifestat temeri privind modificarea taxelor vamale după aderare.

Membrii delegaţiei române şi-au exprimat satisfacţia faţă de realizarea acestei întâlniri, apreciind că diplomaţia parlamentară poate şi trebuie să joace un rol foarte important. S-a mulţumit părţii iraniene pentru susţinerea României în obţinerea calităţii de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU. S-a apreciat activitatea deosebit de intensă a ambasadelor ambelor state şi s-a manifestat dorinţa deschiderii la Cluj a unei filiale a Camerei de Comerţ şi Industrie România – Iran. S-a exprimat speranţa reînnoirii Programului cultural, prin intermediul căruia Filarmonica din Cluj ar putea fi audiată la Teheran. Au fost subliniate eforturile României pentru finalizarea capitolelor de adereare la Uniunea Europeană, şi s-a exprimat speranţa obţinerii sprijinul Iranului pentru participarea României la reconstrucţia Irakului.

Întâlnirea cu domnul Mehdi Karroubi, preşedintele Adunării Consultative Islamice Iran a prilejuit parlamentarilor români ocazia să îşi manifeste satisfacţia pentru revederea la Teheran a preşedintelui Parlamentului iranian şi au transmis mesajul de salut al domnului Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, ca şi speranţa acestuia de a putea onora invitaţia de a vizita Iranul în cursul anului 2004, pentru a continua dialogul fructuos iniţiat la Bucureşti. În cursul întâlnirii s-a amintit de recenta înlâlnire de la Geneva a preşedinţilor României şi Iranului, întâlnire care a exprimat disponibilitatea celor două state de a colabora în interesul păcii şi securităţii.

Preşedintele Parlamentului iranian a salutat vizita la Teheran a Grupului de prietenie din Parlamentul României şi a transmis la răndul său salutul său preşedintelui Valer Dorneanu, subliniind că “este oricând binevenit la Teheran”. Referitor la situaţia economică, s-a apreciat că relaţiile dintre cele două state nu se ridică la nivelul posibilităţilor reale ale economiilor României şi Iranului şi s-a considerat că odată cu aceaste vizite se pot deschide noi căi de colaborare, parlamentarii pot oferi un cadru legislativ adecvat. Pentru o stabilitate a relaţiilor politice, economice şi culturale este necesară dezvoltarea legăturilor în plan regional şi internaţional. S-a subliniat în mod special activitatea intensă a celor două Grupuri de prietenie, considerând că aceste contacte pot deschide noi căi de colaborae în toate domeniile. Relaţiia Iranului cu Uniunea Europeană a fost apreciată ca “excelentă” şi s-a manifestat speranţa ca România să joace rolul unui prieten al Iranului în această structură.

S-a apreciat ca “necesară” consolidarea relaţiilor dintre cele două state în cadrul organizaţiilor internaţionale, deoarece toate sancţiunile internaţionale ar trebui aplicate prin aceste instituţii şi nu ar trebui să se ajungă la  destabilizarea unor regiuni în numele drepturilor omului şi al suspiciunii de activităţi teroriste. Regiunea din care face parte Iranul este o zonă în care stabilitatea este fragilă, de aceea trebuie să existe unitate în lupta împotriva terorismului.

Parlamentarul iranian a subliniat faptul că guvernul Karazi din Afganistan trebuie sprijinit, dar el reprezintă o soluţie numai pănă la adoptarea unei noi Constituţii şi până la alegerile libere, care trebuie să garanteze accesul la luarea deciziilor a tuturor etniilor, fără prezenţa forţelor străine în guvern.

Referitor la situaţia din Irak, a fost salutată arestarea lui Saddam Hussein, apreciindu-se că politica dusă de el a fost cea care a dus la multe conflicte în zonă şi la înfometarea poporului irakian, dar politica privind Irakul nu trebuie să fie cea de ocupare a ţării iar guvernarea trebuie să aparţină  poporului irakian, cu reprezentarea tuturor etniilor 

Palestina a fost apreciată ca o zonă în care conflictul va continua până la crearea unui stat palestinian şi până la întoarcerea refugiaţiilor.

În cadrul întâlnirii cu membrii Comisiei pentru securitate naţională şi politică externă parlamentarii iranieni au apreciat că rolul diplomaţiei parlamentare este în creştere, iar vizita Grupului parlamentar de prietenie România – Republica Islamică Iran reprezintă un pas important în apropierea celor două state. S-a precizat că Iranul se află în plină perioadă de reforme, reforme iniţiate de preşedintele Khatami, care are şi sprijinul actualului Parlament, majoritar reformist. Parlamentul este interesat de promovarea unor legi care să favorizeze societatea civilă, şi să garanteze drepturile fundamentale ale omului. Chiar dacă drumul tranziţiei este lung şi anevoios, el este fără întoarcere. Pe plan extern se acordată o atenţie deosebită ţărilor vecine şi s-a iniţiat o politică de angajare faţă de Uniunea Europeană. A fost reliefat faptul că echipamentele nucleare sunt folosite numai în scopuri paşnice, acesta fiind un drept garantat al oricărei ţări. Partea iraniană a apreciat că acum se pun bazele unei colaborări de perspectivă între cele două state, relaţii reciproc avantajoase, în care să fie folosite la maxim potenţilalele economice şi poziţiile strategice ale celor două state în Europa şi respectiv în Asia.

Afganistanul a fost apreciat ca fiind o ţară cu o accentuată instabilitate, cu un permanent potenţial de criză şi cu o suprafaţa cultivată cu droguri care se extinde din ce în ce mai mult. Soluţia în Afganistan ar fi reprezentată de consolidarea unui guvern de uniune naţională. S-a insistat asupra implicării organizaţiilor internaţionale în problemele refugiaţiilor, în Iran existând 2,5 milioane de refugiaţi afgani şi 2 milioane de refugiaţi irakieni.

S-a apreciat că, deşi Saddam Husein constituia o permanentă ameninţare pentru ţările învecinate, soluţia găsită de americani, cu instituirea  unui guvernator american constituie o greşeală majoră, care se speră a fi remediată cât mai curând, prin alegerea unui guvern irakian, pentru a asigura stabilitatea şi normalizarea situaţiei interne în Irak. Ţările vecine şi comunitatea internaţională trebuie să ajute Irakul până la numirea unui guvernator irakian.

Delegaţia parlamentară română a apreciat cursul ascendent al relaţiilor cu Iranul din ultimii trei ani şi a evidenţiat interesul manifestat de România pentru relaţia cu Iranul, aceasta fiind întârziată doar de priorităţile legate de integrarea în Uniunea Europeană şi aderarea la NATO. A fost subliniat consensul care se manifestă în cadrul partidelor parlamentare în momentul adoptării deciziilor referitoare la politica externă a României. Toate partidele politice parlamentare susţin strategia de politică externă a României. S-a manifestat disponibilitatea României de a sprijini Iranul, atât cât competenţele sale îi permit, în cadrul Uniunii Europene si ca membru nepermanent al Consiliului de Securiate al Naţiunilor Unite. În acelaşi timp Iranul ar putea sprijini România în dorinţa sa de a ajuta la reconstrucţia Irakului, prin influenţa pe care o are în zonă.

La discuţiile avute cu doamna Rakei, vicepreşedinte al Comisiei pentru cultură a Adunării Consultative a Republicii Islamice Iran, parlamentarul iranian a apreciat întâlnirea cu omologii români, exprimându-şi deschiderea pentru pentru organizarea oricăror manifesări culturale şi pentru promovarea poeziei româneşti în Iran.

Discuţiile au conturat ideea că în actualul mandat au fost adoptate o serie de legi care dau drepturi femeii, femeile sunt reprezentate în Parlament şi au devenit o prezenţă activă în viaţa socială. S-a subliniat faptul că un guvern religios poate asigura drepturile omului, şi fiecare ţară trebuie să aibă dreptul la autodeterminare. Deşi nu există posturi de radio sau TV private, dar există posibilitatăţi de manifestare pentru minorităţile religioase.A fost subliniată intenţia Iranului de a folosi dar energia atomică numai în scopuri paşnice i dorinţa de a  preveni şi elimina actele teroriste.

Parlamentarii români au apreciat politica de promovare a culturii iraniene, în special promovarea conceptului de “dialog între civilizaţii” iniţiat de preşedintele Khatami. S-a subliniat interesul pentru cultura şi limba iraniană din mediul academic şi universitar românesc, acesta putând constitui un punct de plecare idntificarea unor noi oportunităţi de schimburi culturale, de a determina evenimente care să fie construite în interes reciproc. Este necesară de asemenea prelungirea Programului cultural, pentru asigurarea unei baze legale a acestor schimburi. A fost menţionat faptul că România este ţara cu cele mai multe posturi de radio private din Europa, acestea constituind o contribuţie importantă la democraţie. Ambasadorul român, Niculae Stan si-a manifestat dorinţa de a organiza o gală a filmului românesc în Iran şi de a avea burse complete pentru studenţii români.

În cadrul întlnirii cu domnul Ali Azahani, ministrul adjunct de externe, acesta a apreciat vizita în Iran a Grupului de prietenie, ca având caracter simbolic, accentuând că există potenţial pentru dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor bilaterale şi a apreciat ca regretabilă scăderea schimburilor comerciale. A fost menţionată ca „regretabilă” percepţia internaţională a situaţiei femeii în Iran, deşi în ultimii ani femeile obţinut multe drepturi. Legislaţia privind drepturile femeii s-a schimbat şi toate aceste acuzaţii dovedesc necunoaşterea tradiţiilor şi a culturii iraniene. În calitatea sa de responsabil al negocierilor cu Uniunea Europeană, diplomatul iranian, a subliniat că Iranul este un un partener de excepţie pentru Uniunea Europeană, fiind „cel mai independent stat din zonă”. Deşi regiunea este plină de conflicte, Iranul a ales o politică de destindere şi stabilitate şi este angajat irevesribil pe drumul dificil al democraţiei.

Parlamentarii români au apreciat politica complexă şi profundă a Iranului în politica externă şi au salutat disponibilitatea acestuia pentru reconstrucţia Irakului. S-a menţionat şi cursul ascendent al relaţiilor României cu Iranul, cât şi speranţa într-o dezvoltare şi adâncire a legăturilor celor două state.

La Ministerul Minelor, în cadrul discuţiilor avute cu domnul Navab, ministrul adjunct iranian, acesta a apreciat că din punct de vedere politic nu există nici un impediment în dezvoltarea relaţiilor economice dintre cele două state, dar, cu toate acestea, relaţiile economice nu se dezvoltă pe măsura celor politice. Unul din mijloacele de dezvoltare a relaţiilor economice este investiţia,  în acest sens există proiecte industriale de interes comun cum ar fi domeniul energetic. În Iran economia tinde spre reducerea implicării guvernului în economie, existând o mai mare posibilitate pentru contactarea unor parteneri externi. Se aşteaptă creşteri dezvoltări semnificative în schimburile comerciale şi s-a insistat asupra iniţierii unor proiecte de anvergură. A fost amintită conducta de gaze Iran-România-Europa, ca proiect intercontinental şi interstatal. Ca rezultat al activităţii fructuoase a Comisiei Mixte şi eforturilor depuse de guvernele ambelor state, există un portofoliu bogat de proiecte în curs de negociere.  Concretizarea a numai o parte din aceste proiecte economice importante ar asigura o relansare substanţială a cooperării economice, atât în domeniul infrastructurii energetice şi transporturi, cât şi în sectorul industriilor metalurgice, materialelor de construcţii, chimice şi petrochimice, extracţiei petrolului şi gazelor naturale.

Partea română a subliniat că în România existând un sector privat destul de bine dezvoltat, considerându-se că pot fi identificate complementarităţi efective între cele două economii naţionale, într-o serie de sectoare industriale. România doreşte o mai mare angajare economică, o mai bună cooperare între camerele de Comerţ şi Industrii. Domnul Niculae Stan, ambasadorul României la Therean, a amintit ca posibile domenii de cooperare: domeniul energetic, de utilaj petrolier, construcţia de vagoane pentru călători.

La Ministerul Agriculturii delegaţia română a fost primită de domnul  Mefard, ministru adjunct al Agriculturii şi de un grup de experţi. După o prezentare succintă a agriculturii iraniene şi a celui de al treilea plan cincinal, al cărui nume este reforma structurală, oficialii Ministerului Agriculturii au amintit de tractorul românesc prezent pe piaţa iraniană până acum câţiva, ca având recomandări excelente, cu costuri de  întreţinere foarte mici şi o fiabilitate foarte bună. A fost subliniat interesul pe care Iranul îl are încă faţă de acest tip de tractor pentru cele 18 milioane de ha suprafaţă agricolă. În cadrul convorbirilor au fost prezentate principalele proiecte care se desfăşoară prin Ministerul Agriculturii: unificarea terenurilor agricole, dezvoltarea sistemelor de mecanizare, dezvoltarea industriei prelucrătoare folosirea la maxim a apei,. Pentru unificarea terenurilor agricole se folosesc două mecanisme:  formarea cooperativelor de producţie şi crearea de societăţi comerciale pe acţiuni – ţăranul oferă pământ şi pimeşte acţiuni –  dar ţăranii iranieni nu au încredere în acest sistem, nu ştiu ce să facă cu acţiunile. De asemenea a fost subliniată importanţa schimbului de experţi între cele două ministere pentro o mai bună cunoaştere reciprocă a sectoarelor agronomice.

Parlamentarii români au subliniat faptul că în această perioadă, în România se încearcă trecerea de la agricultura de subzistenţă la o agricultură competitivă, care să pună în valoare iniţiativa privată. A fost relevată importanţa satbilirii unui cadru legislativ adecvat pentru dezvoltarea unei agriculturi competitive în contextul negocierilor pentru integrarea în Uniunea Europeană, unde capitolul de negocieri pentru agricultură este foarte dur. Domnul ambasador Niculae Stan a propus stabilirea unor domenii concrete pentru schimburile de experţi şi comerciale şi dinamizarea proiectelor existente. 

 Concluzii:

Constituind un moment important în relaţiile dintre România şi Republica Islamică Iran, vizita la Teheran a delegaţiei Grupului parlamentar de prietenie România – Republica Islamică Iran din Parlamentul României s-a remarcat prin substanţa discuţiilor şi abordarea unor probleme de interes pentru ambele părţi. Caracterizându-se prin pragmatism şi deschidere reală manifestate de ambele părţi, vizita a oferit prilejul pentru conturarea unor proiecte în diferite domenii. În acelaşi timp s-a accentuat rolul Grupurilor de prietenie în dezvoltarea relaţiilor de colaborare dintre cele două ţări şi a fost subliniat faptul că în decursul ultimilor trei ani, repaţiile parlamentare bilaterale au avut un curs ascendent. A fost relevată importanţa continuării şi accentuării relaţiilor în spiritul şi deschiderea ce le sunt astăzi caracteristice. Prin multitudinea întrevederilor avute, vizita a ocazionat un interesant schimb de idei şi opinii în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea Parlamentelor celor două ţări şi optimizarea activităţii legislative, reiterându-se dorinţa de amplificare a relaţiilor parlamentare bilaterale şi de extindere şi aprofundare a relaţiilor economice şi culturale dintre cele două state.

S-a remarcat sprijinul deosebit de care a beneficiat delegaţia română, pe tot parcursul vizitei, din partea domnului ambasador Niculae Stan şi al colaboratorilor săi, care s-au implicat cu profesionalism în pregătirea şi asigurarea bunei desfăşurări a întâlnirilor.

Dan Brudaşcu,
Preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie România – Republica Islamică Iran
Secretar al Comisiei pentru politică externă

Red: Mirela Meiţă, expert
Direcţia generală pentru relaţii externe şi protocol


La Muzeul Memorial Octavian Goga – album foto

15 Ianuarie 2009
La Muzeul Memorial Octavian Goga