U.E. şi încurajarea iredentismului unguresc

Dr. Dan BRUDAŞCU

De curând, la nivel european, a avut loc un eveniment ce-ar putea avea consecinţe dintre cele mai grave pentru liniştea poporului român şi pentru siguranţa României: promovarea, pe locul deţinut anterior de euro-deputatul maghiar Pál Schmitt, devenit între timp preşedintele Parlamentului de la Budapesta, dominat de forţele extremiste, neofasciste şi antiromâneşti, a unui alt personaj, cunoscut pentru ostilitatea lui perpetuă faţă de ţara al cărei cetăţean este şi pe care ar trebui să o reprezinte în forumul european, în calitate de parlamentar, respectiv pastorul László Tőkés.
Se pare că, de la cel mai înalt nivel european, s-a dorit să se dea un semnal clar de susţinere a demersurilor iredentist-revanşarde ale cercurilor politice minoritare, reprezentate de pastorul Tőkés. Regretăm faptul că autorităţile române, preşedintele, primul ministrul sau, cel puţin, ministrul de externe, au rămas, ca întotdeauna, complet indiferenţi faţă de această nepermisă escaladare şi susţinere politică a unor forţe care, cu siguranţă, pot contribui la înrăutăţirea climatului interetnic între locuitorii României, având în vedere preocuparea constantă a pastorului Tőkés şi a forţelor pe care acesta le reprezintă pentru destabilizarea şi destructurarea statului naţional român, în vederea creării de eventuale enclave de tip Kosovo pe teritoriul Transilvaniei româneşti. Personal, îmi exprim sincer îngrijorarea faţă de această promovare a pastorului Tőkés într-o funcţie ce îl va încuraja şi stimula ca, în viitorul apropiat, să-şi intensifice eforturile, nu pentru o firească susţinere a cauzei poporului român, pe care ar trebui să o reprezinte în forul Parlamentului European, ci pentru a crea noi diversiuni la nivelul Transilvaniei, pentru ca, apoi, să poată susţină zgomotos în toată Europa, şi nu numai, că minoritatea maghiară şi, mai ales, cercul iredentist-revanşard, pe care-l reprezintă, nu-şi pot face jocurile şi nu pot contribui la refacerea Ungariei Mari, obiectiv urmărit cu obstinaţie, după Trianon cu fanatism şi de noile autorităţi instalate la Budapesta în urma recentului scrutin. Că exact acest lucru s-a urmărit, şi nu altceva, o demonstrează şi faptul că partea ungară, care deţinuse, până la demisia lui Schmitt, funcţia de vicepreşedinte şi, teoretic, era pe deplin îndreptăţită să solicite şi să obţină încredinţarea acestei funcţii altui reprezentant euro-parlamentar al Ungariei.
În opinia noastră, delegaţia ungară a acceptat acest sacrificiu pentru că, la rândul ei, să încurajeze pe viitor toate forţele extremiste şi revanşarde din rândurile minorităţii maghiare din Transilvania, a cărei activitate iredentist revanşardă o finanţează cu zeci de miliarde de forinţi anual, fiind pe deplin convinşi că nici pastorul Tőkés nu ar putea să renunţe o clipă măcar la atitudinea anti-românească arhicunoscută şi, pe viitor, să acţioneze, aşa cum ar fi moral şi firesc, în interesul ţării pe care, doar teoretic, o reprezintă în Parlamentul vest-european.
Iată de ce, considerăm că a venit momentul ca autorităţile române, şi am în vedere aici, deopotrivă, Administraţia Prezidenţială, Parlamentul şi Guvernul şi, în mod deosebit, Ministerul de Externe, să ia măsuri imediate: politice, administrative şi diplomatice, astfel încât să fie contracarate acţiunile subversive pe care ar fi tentaţi să le aibă în vedere noul vicepreşedinte al Parlamentului European, subminând constant şansele ţării de a-şi menţine siguranţa, unitatea teritorială, dar şi liniştea şi siguranţa tuturor cetăţenilor ei. În acest sens, doresc să solicit, în mod expres, autorităţilor române să dea publicităţii integral dosarul „Revoluţiei” de la 1989, dând posibilitatea românilor să cunoască adevărul despre rolul, fast sau nefast, pe care pastorul Tőkés l-a jucat în organizarea şi desfăşurarea evenimentelor de acum peste douăzeci de ani. În felul acesta, se va demonstra că, în realitate, nici atunci pastorul Tőkés n-a urmărit obiective în interesul românilor ci materializarea unor interese externe, care vizau cu totul alte obiective decât cele pe care se bate atât de mult moneda în prezent. Cred că, noi, românii, avem dreptul să cunoaştem adevărul şi în legătură cu implicarea pastorului Tőkés la aceste evenimente, dar şi a altor personaje ce s-au remarcat, după 1990, mai ales prin acţiunile ostile cauzei românilor, în care s-au lăsat atrase sau pe care le-au susţinut pe plan intern şi extern.
Pe de altă parte, dezavuez, personal, modul lipsit de orice logică, prin care autorităţile europene se asociază pe faţă la susţinerea unor demersuri, care pot compromite politica europeană şi interesele comunităţii europene într-o zonă de tensiuni, aşa cum este cea în care este situată ţara noastră, dar şi crea precedente ce ar putea arunca în aer liniştea continentului.
Ca parlamentar român, inclusiv ca membru al Comisiei mixte România –U.E., am militat, prin toate mijloacele şi cu toată convingerea, pentru integrarea României în structurile Uniunii Europene şi ale NATO. Constat astăzi că demersurile mele oneste şi dezinteresate riscă să aducă, pe termen mediu şi lung, doar mari deservicii şi suferinţe ţării mele(1) şi chiar să compromită, pe viitor, interesele Uniunii Europene în ansamblul ei, periclitându-i în mod serios şansele de supravieţuire(2).
Dacă vreodată, voi mai reveni în politica activă a României, îmi propun să acţionez pentru ieşirea ţării noastre dintr-o structură politică duplicitară şi perfidă, angajată pe faţă în susţinerea unor cercuri iredentiste şi revanşarde, ce riscă să arunce în aer siguranţa şi liniştea continentului european. Cu alte cuvinte, noi milităm cu hotărâre pentru găsirea unei cu totul altei soluţii şi a unor alianţe, care să nu fie nocive ţării şi poporului meu, aşa cum riscă să devină cea la care este parte în acest moment.

NOTE:
Nu pun la socoteală faptul că după accederea noastră în aceste structuri, viaţa românilor cunoaşte în mod constant, o înrăutăţire fără precedent, că, în realitate, România a devenit o nefericită colonie, fiind tratată de obicei cu dispreţ şi lipsă de consideraţie de cei care ar trebui să ne fie parteneri egali. Unde mai pui, apoi, şi faptul că, deşi, teoretic, ar trebui să fim ajutaţi, prin tot felul de fonduri, să refacem diferenţa ce ne separă, sub aspect economic, de partenerii noştri, în realitate România s-a ales, cu excepţii neglijabile, doar cu obligaţia de a achita, anual, un tribut substanţial autorităţilor imperiale vest-europene, ca orice colonie lipsită de suveranitate şi independenţă. Nu ar trebui uitat nici faptul că economia românească, de la resurse, la industrie, bănci etc., au încăput pe mâna străinilor care fac tot ce le stă în putinţă să distrugă, nu să ajute această ţară. În timp ce autorităţile române, care au închis ochii la modul scandalos şi jefuitor în care s-a făcut aşa zisa privatizare, nu mai sunt capabile să susţină învăţământul, sănătatea, cercetarea etc., domenii vitale în viaţa oricărui stat civilizat, modern, dar şi independent. Singurul câştig notabil: dreptul la liberă circulaţie, spre a fi umiliţi şi a deveni sclavii moderni ai Occidentului, oferit cetăţenilor români. Remarcăm şi aici o duplicitate gravă: pe de o parte, mass media şi cercuri politice din diverse ţări vest-europene promovează atitudine de ostilitate faţă de români, pe care îi confundă cu ţiganii Europei, iar pe de alta, se depun eforturi constante spre a atrage, pe gratis şi contra unor retribuţii în general inferioare faţă de colegii lor din ţările de adopţiune, tot mai mulţi specialişti din România: mai ales medici, ingineri, constructori etc. Cu alte cuvinte, fără a fi cheltuit nimic pentru pregătirea lor, inclusiv la nivel universitar, aşa zişii noştri parteneri, contribuie la acest exod de creiere din România, momindu-ne specialiştii cu câştiguri care, din cauza corupţiei şi incompetenţei autorităţilor, aceştia nu le vor putea obţine nici în viitorii 30-50 de ani în ţara lor de baştină. Deci, la muncă (în general la cele mai grele, mai complexe şi pretenţioase munci) sunt buni şi românii, care, inclusiv în ţări ca Elveţia, continuă să fie trataţi cu desconsiderare şi dispreţ. Iată, succint, dovezi ale tratamentului aplicat ţării noastre şi locuitorilor ei de partenerii noştri vest-europeni!
Pornind de la constatarea celor precizate mai sus, sunt tot mai mult tentat să cred că Uniunea Europeană, admiţând şi tolerând astfel de atitudini de tip feudal: dezmembrarea, în scopuri iredentiste, a unor state membre, va contribui la dispariţia, de altfel pronosticată de diverşi specialişti, într-un viitor nu prea îndepărtat. Poate şi cu grave consecinţe poentru pacea şi liniştea continentului. Iată de ce, factorii de decizie de la nivelul structurilor vest europene amintite ar treebui să renunţe la superbia lor de tip imperial şi să revină la principile şi practicilke democratice, renunţând, pânăp, nu e prea târziu, la a mai încuraja şi susţine politici extremiste, de tip fascist, aşa cum este, de decenii, politica Ungariei faţă de România. Tolerând astfel de fapte, ele nu fac decât să convingă tot mai multe persoane că Uniunea Europeană este departe de a fi acel for democratic, care asigură tuturor membrilor ei, şanse egale şi corecte de afirmare şi dezvoltare social-economică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: