COMUNICAT – Concert Byblos

22 Iunie 2010

Casa de cultură a municipiului Cluj-Napoca oferă joi, 24 iunie 2010, cu începere de la orele 19.00, un inedit concert live, profound electronic music, cu participarea formaţiei Byblos. Cu acelaşi prilej, va avea loc şi lansarea albumului Hologram Fragments; pentru cei interesaţi, precizăm că vor putea obţine şi autografele membrilor trupei.
Concertul şi lansarea au loc în sala prof. Crişan Mircioiu, din Piaţa Unirii, nr. 24, et. 1, intrarea fiind liberă în limitele locurilor disponibile.
Organizatorii invită pe toţi cei interesaţi să participe la cel mai important eveniment cultural-muzical la început de sezon estival din viaţa municipiului nostru.

Manager (Director general),
Dr. Dan BRUDAŞCU


Excelenţei Sale Domnul Oszkár FÜZES, ambasadorul Republicii Ungaria la Bucureşti

20 Martie 2010

Scrisoare deschisă

Excelenţa Voastră,

Mă văd nevoit să vă adresez această scrisoare deschisă, nu în calitate de om politic, pentru că, în momentul de faţă, nu mai sunt membru al nici unei formaţiuni politice româneşti, ci în calitate de intelectual român, îngrijorat (dar nu speriat; noi, românii nu suntem deloc speriaţi de excesele extremiste ale unor nostalgici, cuprinşi în coloana a V-a a revizionismului unguresc) de înrăutăţirea raporturilor interetnice în ţara mea.
Urmărind cu atenţie de câţiva ani atitudinea diplomaţiei şi clasei politice maghiare nu numai faţă de România, ci faţă de toate ţările vecine unde trăieşte o minoritate maghiară, trag concluzia că această deteriorare a situaţiei se datorează în foarte mare măsură încurajării, repetate şi în mod oficial, de către oficialităţile maghiare, a unor astfel de atitudini de tip revizionist revanşard, în pofida declaraţiilor oficiale ale tuturor guvernelor, ce s-au perindat la conducerea Ungariei după 1990, că respectă acordurile şi înţelegerile internaţionale ce definesc şi stabilesc graniţele naţional statale ale statelor europene. Deşi, sub acest aspect al declaraţiilor, ar fi greu cuiva să impute ceva guvernelor maghiare, în practică constatăm o reluare, în forme mult mai viclene şi violente, a politicii revizionist revanşarde iniţiată şi promovată atât de forţele hortyste cât şi de cele comuniste maghiare. O nefericită atenţie, sub acest aspect, a fost acordată Transilvaniei, guvernanţii de la Budapesta făcându-se că au uitat că, după anul 1918, acest teritoriu este parte componentă, indivizibilă şi inalienabilă a teritoriului naţional românesc şi, deci, că este o jignire adusă majorităţii populaţiei româneşti şi conducerii Statului Român că o serie de fanatici politicieni budapestani continuă să planifice sărbătorirea numeroaselor zile naţionale ale Ungariei, nu în Ungaria, cum ar fi normal, ci pe teritoriul României, sfidând realitatea politică şi istorică şi urmărind, probabil, reacţii ferme din partea cetăţenilor români, care refuză să înţeleagă şi să accepte astfel de periculoase şi perverse jocuri politice, în care văd, în mod justificat, o sfidare a lumii civilizate şi a tuturor celor care se opun încurajării şi escaladării de noi conflicte pe criterii etnoice între statele europene. Teoretic, în momentul aderării sale la UE şi ţara Dumneavoastră a acceptat aceste principii legate de inviolabilitatea şi nemodificarea graniţelor de stat convenite pe baza unor acorduri internaţionale la sfârşitul războaielor mondiale ce au pustiit continentul nostru şi au creat atâta suferinţă şi pierderi de vieţi omeneşti.
Probabil, Excelenţă, că, ţinând cont de „abilitatea” cu care ne-a obişnuit deja diplomaţia maghiară, veţi încerca să susţineţi că o asemenea măsură vi se pare firească. Într-o astfel de eventualitate îmi permit să vă întreb de ce, într-un astfel de caz, preşedintele Ungariei sau alţi demnitari maghiari nu au găsit de cuviinţă să organizeze sărbătorirea zilelor naţionale ale ţării Dumneavoastră (de ce, oare, chiar atât de multe!?!) şi în ţări ca SUA, Germania, Australia, Canada etc., unde, la fel ca în România, Serbia, Slovacia, trăieşte o consistentă minoritate maghiară care, dacă ar rămâne în picioare, argumentele Dumneavoastră, are la fel de mult ca minoritarii maghiari din statele vecine, drept să vă pretindă să nu îi mai neglijaţi, cu atât mai mult cu cât părăsirea ţării lor de baştină a fost rezultatul suferinţelor trăite în perioada în care aveau calitatea de cetăţeni maghiari, dar care n-au putut tolera excesele extremiste sau comuniste ale guvernelor aflate la putere la Budapesta.
Excelenţa Voastră, cele de mai sus reprezintă doar o parte din motivele pentru care cred că zelul depus de şeful statului maghiar şi de alţi înalţi demnitari politici este cu totul exagerat şi nejustificat. În ultimii ani, şi prestaţia reprezentanţilor diplomatici ai Ungariei, deci inclusiv a Dumneavoastră lasă foarte mult de dorit şi datorită faptului că ei incalcă, cu bună ştiinţă, dreptul internaţional şi practicile diplomatice civilizate, obişnuite, prin faptul că îşi depăşesc competenţele legale şi atribuţiile stabilite de dreptul internaţional.
Ca să fiu cât se poate de clar înţeles, cu tot respectul cuvenit funcţiei Dumneavoastră, subliniez că găsesc un abuz inadmisibil din partea Dumneavoastră ceea ce aţi făcut cu prilejul recentei Dumneavoastră vizite în judeţul Cluj. Mă folosesc în acelaşi sens de relatările ziarului „Făclia” din datele de 13, 14-15 martie a.c., care relatează despre întâlnirea pe care aţi avut-o, la Turda, cu unii reprezentanţi ai comunităţii maghiare din zonă. Domnia Voastră pare a fi uitat că persoanele respective sunt cetăţeni ai statului român, iar soluţionarea problemelor acestora, inclusiv a celor ce privesc viaţa lor comunitară, este o obligaţie şi un atribut legal, exclusiv al autorităţilor româneşti. Având în vedere faptul că, după 1990, minorităţii maghiare i s-au creat posibilităţi pe care, Dumneavoastră şi guvernul maghiar nu le asiguraţi pe teritoriul Ungariei post-trianonice respectiv, prezenţa în Parlament şi asocierea, aproape fără întrerupere a UDMR la guvernare, indiferent de culoarea politică a majorităţii ce formează guvernul. Nu aveţi, prin urmare, Excelenţă, absolut nici un motiv să susţineţi că rezolvarea unor probleme, ce intră în competenţa şi obligaţiile autorităţilor române şi exclusiv ale acesteia, ar necesita intervenţii speciale din partea Dumneavoastră ca reprezentant oficial şi diplomatic al Ungariei.
Consider, prin urmare, o lipsă inadmisibilă de respect faţă de ţara în care sunteţi acreditat ca diplomat să vă erijaţi Dumneavoastră în postura celui care îşi poate permite să intervină şi să ia măsuri ce privesc exclusiv atributele constituţionale ale autorităţilor române centrale şi locale. Cine vă permite o astfel de intervenţie, contrară atribuţiilor şi competenţelor unui diplomat străin? De ce, dacă tot doriţi să fiţi util şi să daţi dovadă că în Ungaria democraţia nu este doar o vorbă în vânt, de ce nu cereţi guvernului ţării Dumneavoastră să aplice aceleaşi proceduri şi standarde în relaţia cu minorităţile etnice, punând astfel capăt sălbaticului şi primitivului proces de maghiarizare şi deznaţionalizare pentru care cheltuiţi anual sume imense, la fel ca în perioada odiosului regim horthyst.
Sunt ferm convins, Excelenţă, că dacă Dumneavoastră aţi fi avut un astfel de comportament în USA sau în oricare altă ţară vest europeană democratică şi civilizată, în cel mult 24 de ore aţi fi fost declarat persona non-grata şi aţi fi fost expulzat pentru încălcarea atribuţiilor ce vă revin ca şi pentru aducerea der atingeri grave şi inadmisibile demnităţii statului în care v-aţi fi desfăşurat activitatea.
O altă, după părerea mea, gafă pe care aţi făcut-o, a fost aceea de a cere, imperativ, primarului municipiului Cluj-Napoca să ia măsuri speciale pentru protejarea unor monumente funerare din cimitirele de pe raza municipiului, care ar face obiectul unor nepermise vandalizări din partea unor forţe extremiste. Personal, condamn şi dezavuez, dacă există cu adevărat, orice fel de astfel de manifestări şi consider că ele sunt inadmisibile şi deloc justificate într-o lume civilizată. Nu deţin date concrete care să confirme sau infirme acuzaţiile Dumneavoastră, dar vă asigur că, în cazul în care ele se dovedesc a fi reale, le voi condamna în mod public, considerându-le ca semne ale unor atitudini primitive, pe care nu le mai putem tolera. Înainte de a fi formulat o asemenea cerere, cred că domnia voastră are obligaţia minimă de a clarifica românilor motivele pentru care guvernul de la Budapesta a încurajat mutilarea mormintelor unor minoritari, cetăţeni maghiari, inclusiv din cadrul etniei române, pe care i-a obligat la folosirea, pe crucile mormintelor, exclusiv de nume maghiare sau maghiarizate. De asemenea, tot înainte de a cere imperativ intervenţia unui primar român, poate reuşiţi să explicaţi românilor de ce, de ani de zile, autorităţile de la Budapesta refuză obstinat restituirea către deţinătorii lor de drept a bunurilor mobile şi imobile ce aparţin Fundaţiei Gojdu, sau, dacă tot este vorba de morminte, de ce primarul Budapestei nu mişcă un deget măcar pentru a feri de la distrugere completă mormântul lui Emanuil Gojdu din cimitirul Kerepessi, aflat într-o avansată stare de deteriorare. Să fie aceasta recunoştinţa postumă a ungurilor faţă de contribuţia excepţională a acestui jurist român la reforma şi modernizarea dreptului penal al Ungariei, ca şi la alte fapte importante de cultură care au sporit, la vremea lor, prestigiul ţării Dumneavoastră?
Nu în ultimul rând, vă mai solicit, Excelenţă, să motivaţi, credibil, refuzul nejustificat (care încalcă şi prevederile unor acorduri internaţionale) ale autorităţilor Dumneavoastră de stat de a ni se restitui partea din Arhivele Naţionale de la Budapesta ţinute încă, după mai bine de 90 de ani, prizoniere în arhivele din Budapesta. După ce veţi explica coerent şi civilizat măcar aceste aspecte, abia după aceea veţi avea dreptul, Excelenţă, să formulaţi, pe un ton civilizat însă, solicitări şi nu dispoziţii adresate primarului municipiului Cluj-Napoca sau oricărui alt demnitar al statului naţional român suveran şi independent, pentru că România nu este o provincie aflată sub ascultarea altui stat străin.

Primiţi, Excelenţă, asigurarea stimei şi consideraţiei ce o am faţă de valorile culturii şi spiritualităţii ţării Dumneavoastră.

Dr. Dan BRUDAŞCU,
cetăţean român şi european


În atenţia Excelenţei Sale José Manuel Barroso, Preşedintele Comisiei Europene

15 Martie 2010

Către,
COMISIA EUROPEANĂ

Excelenţă,

Evoluţia negativă a evenimentelor politice şi în domeniul relaţiilor interetnice din România în ultima perioadă, mă obligă, nu de pe poziţia vreunui partid politic, ci a unui intelectual al acestei ţări, să vă aduc la cunoştinţă o serie de fapte şi să vă cer, respectuos, intervenţia, în conformitate cu competenţele ce revin funcţiei Dvs., pentru stabilirea de măsuri obiective, operative şi urgente, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu practicile diplomatice din ţările Europei civilizate.
Fac precizarea că, în perioada 2000-2004, ca deputat în Parlamentul României, am fost secretar al Comisiei de Politică Externă, dar şi membru în Comisia mixtă UE-România pentru integrarea ţării mele în Uniunea Europeană. La data respectivă făceam parte şi dintr-unul din partidele parlamentare ale României, calitate pe care n-o mai deţin în prezent. Fac această cuvenită precizare pentru a şti că actualul meu demers nu are absolut nici o conotaţie politică sau partinică şi nici nu urmăreşte să exprime vreun astfel de punct de vedere.
După cum probabil sunteţi informat, în zona S-E europeană există o ţară numită Ungaria, care – deşi este membră a U.E. – are un comportament menit a crea stări permanente de îngrijorare şi teamă în rândul populaţiilor din ţările vecine, datorită unui comportament abuziv, extremist, care încalcă flagrant şi conştient dreptul internaţional şi practicile democratice în vigoare în ţările europene suverane şi independente, încurajând comportamente de tip apartheid, care subliniază cultivarea sistematică a lipsei respectului cetăţenilor ţărilor respective, de naţionalitate maghiară, faţă de instituţiile de stat şi legislaţia acelor ţări.
De foarte mulţi ani, într-un mod absolut singular la nivel european, inclusiv preşedintele Ungariei, dovedind un dispreţ nepermis faţă de tratatele internaţionale, care au stabilit perimetrul teritorial statal al ţărilor vecine, cu preponderenţă Slovacia, România şi Serbia, a decis sărbătorirea Zilelor Naţionale ale Ungariei fie în Transilvania, care după 1918 a încetat să mai fie teritoriu maghiar, fie în Slovacia sau Voivodina sârbă.
Care alt şef de stat din U.E. îşi permite, Excelenţă, să-şi sărbătorească Ziua Naţională a propriului stat în ţările vecine, pe teritoriul cărora trăieşte o populaţie minoritară având originea ţării respective? Eu unul am căutat, fără patimi şi poziţii exagerate, să descopăr astfel de situaţii şi vă informez respectuos că nu am descoperit nici o astfel de ţară. Preşedintele Ungariei, ca şi diplomaţi ai ţării respective, nu se limitează doar la astfel de manifestări, din păcate, ci recurg frecvent şi la întreţinerea, cu fonduri substanţiale, pentru a provoca şi sfida populaţia majoritară, dar şi pentru a crea situaţii conflictuale care să permită ulterior posibile intervenţii din afară, inclusiv ciocniri armate în speranţa refacerii himericei Ungarii Mari.
Pentru a nu considera că mă refer doar la chestiuni de ordin general sau că formulez acuzaţii nefondate, vă informez, Excelenţă, că ambasadorul Ungariei la Bucureşti încalcă statutul şi prerogativele sale diplomatice atunci când, declară public că „doar se preocupă de soarta comunităţilor maghiare din România” şi că, spre exemplu, la o întâlnire avută în municipiul Turda recent „i-a asigurat pe cei prezenţi de sprijinul în rezolvarea diverselor probleme comunitare” .
După ştiinţa mea, ambasadorul Ungariei în România îşi încalcă competenţele şi prerogativele şi se amestecă nepermis în treburile interne ale României. O altă dovadă în acest sens este aceea că, de ani de zile, preşedintele Ungariei şi alte autorităţi ale acestei ţări fac frecvent vizite neoficiale şi particulare exclusiv în zonele sensibile ale ţării noastre, respectiv, în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Asemenea vizite, ca şi fondurile uriaşe cheltuite de către autorităţile budapestane nu au rămas fără urmări. O dovadă certă o reprezintă – printre altele –recenta decizie a unor forţe revvizioniste şi revanşarde din ţara noastră care, profitând de lipsa de implicare a autorităţilor ţării, acţionează pentru destabilizarea situaţiei de ţară prin crearea unei zone separatiste, scoasă – pur şi simplu – de sub competenţa autorităţilor statului român Aceleaşi forţe, incitate de la Budapesta, au decis recent, sfidând Constituţia şi legile în vigoare în România, dar şi Parlamentul unui stat suveran, căruia i s-au sustituit ilegal declarând limba maghiară ca a doua limbă oficială în România. .
Aş dori, Excelenţă, să vă reamintesc, cu tot respectul că, noi, aici, în Ardeal, suntem urmaşii celor care, după august 1944, când a avut loc, ca urmare a unei nefericite politici de tip fascist , atribuirea părţii de N-V a României, Guvernului extremist al lui Horthy Miklos şi, când multe dintre rudele noastre au fost fie torturate sau ucise, fie alungate, cu cinism şi bestialitate, pur şi simplu din propria lor ţară sau au fost ţinta unor acţiuni criminale care au îndoliat această regiune prin acţiunile de epurare etnică şi de distrugere a minorităţilor trăitoare în această regiune, cu predilecţie a populaţiei de origine română, evreiască sau ţigănească. N-am dori niciodată ca astfel de situaţii să se mai repete, de aceea credem că se impune, în regim de urgenţă, analiza de către experţii Comisiei Europene a situaţiei ce vă semnalez, precum şi luarea de măsuri ferme, coerente şi legale pentru a se evita crearea în zona centrală şi de sud est a Europei a unei situaţii conflictuale şi destabilizatoare cu consecinţe greu de prevăzut pentru liniştea şi stabilitatea zonei.
Personal, consider că s-a ajuns într-o asemenea situaţie incendiară, în primul rând, datorită toleranţei inepte a autorităţilor naţionale, dar şi a lipsei de interes manifestată de instituţiile U.E. prin tolerarea unui asemenea comportament iresponsabil şi bizar din partea autorităţilor guvernamentale şi a reprezentanţilor diplomatici ai Ungariei. Ca ţară a UE, Ungaria ar trebui obligată să renunţe definitiv la fantasmagoricele vise revizioniste ale extremiştilor de la Budapesta, politică ce contravine flagrant principiilor relaţiilor internaţionale şi a practicilor din cadrul UE. Un stat cu pretenţii teritoriale faţă de vecinii săi nu are ce căuta în instituţiile UE.
În opinia mea, Excelenţă, a venit momentul unor acţiuni concrete, coerente, ferme şi imediate pentru a obliga absolut toate statele din regiune la un comportament, în conformitate cu dreptul internaţional şi cutumele diplomatice, netolerând absolut nici o încălcare a angajamentului internaţional pe care şi le-au asumat ţările U.E. şi, în mod deosebit, statul ungar. Autorităţile de la Budapesta trebuie să fie obligate să renunţe, în cel mai scurt timp, la excesele de tip extremist la care se dedă şi să îşi asume răspunderea pentru toate acţiunile provocatoare pe care le are împotriva vecinilor săi imediaţi, adică atât a României, cât şi a celorlalte state din regiune faţă de care cercurile revenţionist-revanşarde din această ţară au formulat şi menţinut pretenţii nejustificate de ordin teritorial. Eu, personal, solicit intervenţie Excelenţei Voastre pentru că aş dori, cu sinceritate, ca nici românii, nici ceilalţi locuitori ai acestei regiuni, indiferent de originea lor etnică, să nu mai cunoască ororile războiului şi confruntărilor militare doar de dragul înfăptuirii unor vise bolnave ale unor forţe extremist revanşarde, care, după cum vedem, se menţin, din păcate, pe continentul nostru.
Iată de ce, Excelenţă, cu tot respectul şi preţuirea pe care vi le port, vă solicit să nu rămâneţi indiferent faţă de acest semnal, care nu urmăreşte vreun meschin profit politic şi nici nu este subsumat jocurilor periculoase ale vreunei grupări extremiste din ţara mea. Mai mult, cred că intervenţia Dumneavoastră şi a instituţiei pe care o reprezentaţi este cu atât mai importantă şi necesară cu cât în regiune funcţionează, din păcate, şi în prezent, atât în rândul extremiştilor maghiari, cât şi al celor români, forţe politice gata să sacrifice pacea şi liniştea populaţiei satisfacerii unor interese egoiste şi inconştiente. În speranţa că veţi dispune analize obiective, echidistante, exclusiv în interesul păcii şi al stabilităţii în regiunea din care provin, vă rog să primiţi, Excelenţă, mulţumirile mele anticipate şi asigurarea dorinţei mele de a contribui cu toată capacitatea mea de muncă la realizarea pe continentul european a unui climat de colaborare şi înţelegere în interesul apărării valorilor civilizaţiei şi democraţiei pe continentul nostru şi în regiunea din care provin.

prof. dr. Dan BRUDAŞCU

Note:
1 Potrivit articolului semnat de Emil Hălăştuan în ziarul Făclia , anul XXI, nr. 5891, p. 1, de luni, 15 martie 2010.
2 Este binecunoscut Excelenţă că, de ani de zile, ca dovadă a spiritului profuund democratic al instituţiilor statului român, cetăţenii români de origine maghiară au dreptul de a folosi limba matrernă în relaţiile cu autorităţile statului, dar şi că, de la bugetul de stat al României sunt finanţate numeroase proiecte cultural- ştiinţifice, educative, religioase etc. pentru minorităţile etnice, inclusiv pentru cea maghiară. Recenta decizie a unor indivizi abuzivi urmăreşte în mod cert crearea de noi motive de tensiune, până la escaladarea conflictului inteeretnic din zona, degenerarea lui într-un conflict armat care să impună eventual intervenţia unor forţe militare externe, după modelul Kosovo din fosta Jugoslavie. De reamintit că această măsură a fost luată la împlinirea a 20 de ani de la sângerosul şi absurdul conflict declanşat de forţe obscure revizioniste ungureşti la Târgu Mureş, în martie 1990.
3 Mă refer la Dictatul de la Viena din august 1940, având ca principali arhitecţi regimul fascist italian şi cel hitlerist german, la insistenţele forţelor de extremă dreaptă aflate atunci la conducerea Ungariei, aceleaşi care, 4 ani mai tâtrziu vor trimite sute de mii de evrei, o mare parte de ei originari din Transilvania, cu concursul regimului hitlerist de ocupaţie, în lagărele morţii


De la secretele francmasoneriei romanesti la scurta istorie a Coreei – Scriitorul Dan Brudascu si-a lansat trei carti in Maramures

5 Noiembrie 2009

Luni , 2 Noiembrie 2009, 21:40

CULTURA. Cuvantul a stat intotdeauna la baza societatii, creand iluzii, razboaie, unind destine sau trecand orice bariera. Instrumentul cel mai important al omului, cuvantul este cel care sta la baza istoriei, a identitatii acestei lumi mult prea efemere. Scriitorul Dan Brudascu este unul dintre acele persoane care cunoaste puterea acestui instrument, folosindu-l pentru a completa paginile istoriei romane.
Prezent astazi, 2 noiembrie, la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” din Baia Mare, alaturi de directoarea Centrului Cultural Coreean Cluj Napoca, scriitoarea Yongsuk Park, Dan Brudascu si-a lansat in Maramures trei carti: o lucrare proprie si doua lucrari in colaborare cu scriitoarea coreeana.

Paradoxurile francmasoneriei. „Paradoxuri ale francmasoneriei” este una dintre cartile scriitorului care scoate la lumina adevaruri profunde ale istoriei francmasoneriei in Romania. Brudascu a spus ca francmasoneria a fost si inca este o prezenta in istoria Romaniei.
„Am prezentat mari personalitati care au modelat istoria Romaniei si in acelasi timp au fost si membri ai francmasoneriei. Insusi Horea a fost membru al francmasoneriei. Apoi au fost membri ai francmasoneriei Tudor Vladimirescu, au fost membri ai francmasoneriei majoritatea ai fauritorilor revolutilor de la 1848, o buna parte dintre cei care au facut posibila Unirea de la 1859, cei care au contribuit la succesul Congresului de Pace de la 1878”, a declarat Brudascu.

Premiera in scrierile despre Octavian Goga. Anul viitor, Academia Romana va scoate cea mai completa bibliografie a scrierilor lui Octavian Goga, realizata de scriitorul Dan Brudascu si bibliotecara Angela Jucan. Cartea va avea 1.132 de pagini in format A4 si cuprinde „tot ceea ce s-a publicat despre Goga in Romania intre 1897 si 2008”.
„Ocupandu-ma de Goga mai bine de 30 de ani, am reusit sa descopar si relatiile acestuia cu francmasoneria. Este unul dintre studiile care se gasesc in aceasta carte si care se apropie oarecum de semnificatiile titlului. Un alt studiu care poate fi citit este publicarea in premiera in limba romana a scrisorilor lui Ady Endre catre Octavian Goga, care arata si prietenia puternica dintre acestia. Apoi am adus cateva precizari de ordin istorico-literar referitor la relatiile dintre Octavian Goga si Lucian Blaga. Am descoperit si relatiile lui Goga cu cultura polona”, a precizat Brudascu.
Istoria Coreei vazuta de Park. Pentru a treia oara la Baia Mare, Yongsuk Park, directoarea Centrului Cultural Coreean Cluj Napoca, a prezentat lansarea celor doua carti la care a colaborat cu scriitorul Dan Brudascu: „Scurta istorie a Coreei” si „Antologia poetilor romani contemporani”.
Despre „Scurta istorie a Coreei”, Brudascu a mentionat ca este prima istorie a Coreei de Sud care apare in limba romana si care nu este subordonata unor comandamente politico-ideologice. In ceea ce priveste „Antologia poetilor romani contemporani”, cartea prezinta 75 de poeme validate de 39 de autori romani contemporani. Publicatia este o editie bilingva, romana si coreeana.
Versiunea coreeana este semnata de Yongsuk Park, care de multe ori a trudit pentru o virgula sau un punct o noapte intreaga pentru a gasi cel mai potrivit echivalent si forma poetica cea mai reprezentativa pentru a reda cat se poate de fidel si de artistic gandul si conceptul autorului versiunii originale a poeziilor respective.

Tangenţe literare româno-coreene

Scriitorul, traducătorul şi editorul Dan Brudaşcu, împreună cu poeta şi profesoara Yongsuk Park, directoarea Centrului Cultural Coreean din Cluj-Napoca au fost prezenţi, luni, la Biblioteca Judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare pentru a lansa două cărţi apărute la Editura Sedan. Este vorba despre “Scurtă istorie a Coreei”, de Shin Hyong Sik, la care Dan Brudaşcu semnează traducerea şi notele, un volum care serveşte şi drept manual pentru tinerii care studiază istoria Coreei la Universitatea “Babeş-Bolyai”, sub îndrumarea lui Yongsuk Park. “Istoria nu înseamnă dezvoltarea unor relaţii conflictuale, ci ea are menirea de a ne îndruma, precum o pasăre pe vasta şi fluctuanta Mare Neagră. Pentru că, aşa cum spune o zicală coreeană, “Înţelegînd trecutul învăţăm lucruri noi”, a spus profesoara. Cea de-a doua carte lansată este “Antologia poeţilor români contemporani”, în ediţie bilingvă româno-coreeană, traducerea din engleză în coreeană aparţinîndu-i aceleiaşi Yongsuk Park. Cartea conţine 75 de poeme aparţinînd la 39 de poeţi români contemporani, fiind o variantă condensată, “de criză”, a antologiei engleze-coreeană apărută anul trecut, şi care cuprindea 200 de poezii aparţinînd la 85 de poeţi. Cu ocazia lansării, Yongsuk Park a citit, în limba coreeană, poeme ale scriitorilor maramureşeni Vasile Igna şi Echim Vancea, dar şi ale poetului sătmărean George Vulturescu. Tot cu această ocazie a fost prezentată şi cartea de studii de istorie şi istorie literară “Paradoxuri ale francmasoneriei”, de dr. Dan Brudaşcu. (a.g.)


Eveniment editorial

7 Octombrie 2009

Fişa de neobosit editor, autor şi traducător a lui Dan BRUDAŞCU s-a îmbogăţit recent cu două noi apariţii, ambele volume fiind tipărite, în excepţionale condiţii grafice, în Coreea de Sud: versiunea românească a lucrării „Scurtă istorie a Coreei” de Shin Hyong Sik şi „Antologia poeţilor români contemporani”, lucrare bilingvă: română şi coreeană.

Prima lucrare beneficiază de sprijinul Korea Foundation şi este un proiect prin care Dan Brudaşcu, care semnează deopotrivă traducerea şi asigură şi aparatul ştiinţific, respectiv notele, extrem de utile în corecta şi completa înţelegere a complexei şi nu o dată contradictoriei istorii a poporului coreean în întregul lui. Este, în opinia specialiştilor, prima lucrare de istorie a naţiunii coreene tipărită în limba română ferită de orice amestec de ordin politic şi ideologic. Volumul, de 170 de pagini, cuprinde pe lângă numeroase, variate şi bogate informaţii de ordin istoric, cultural, religios şi foarte multe materiale ilustrative, redate color, fapt ce face din această lucrare nu doar o incitantă invitaţie la lectură, pentru descoperirea identităţii existenţei unui popor (cu foarte multe lucruri asemănătoare, în evoluţia sa istorică, cu cea a poporului român: statul unitar rezultat, ca şi în cazul României, al unirii a trei regate/provincii, ca şi existenţa, în prezent, tot ca în cazul României, rezultat al presiunilor şi amestecului unor forţe străine, a două state coreene diferite ca nivel de dezvoltare social-economică şi doctrinară etc.)

În condiţiile stabilirii, după 1990, a unor relaţii diplomatice şi al intensificării schimburilor economice şi pe alte planuri între cele două ţări, apariţia unor lucrări ştiinţific concepute privind istoria întregii naţiunii coreene constituia o necesitate obiectivă. Continuându-şi nobilul travaliu de promovare, prin traduceri, a valorilor cultural-literare şi spirituale coreene, iată că, prin această nouă carte, Dan BRUDAŞCU umple un gol imens şi dă posibilitatea cititorilor români să descopere o ţară care poate fi model în ce priveşte maniera în care îşi înţelege rolul şi rostul în lume şi face faţă dificultăţilor de natură economico-financiară, ferind populaţia sa de efectele nefastei crize economice actuale.

Credem, cu sinceritate şi în mod dezinteresat, că astfel de cărţi sunt deosebit de utile şi necesare, iar lectura lor extrem de benefică, nu doar sub raportul informaţiilor complexe, variate şi inedite pe care le oferă, ci şi în planul susţinerii eforturilor de intensificare a colaborării şi cunoaşterii reciproce între popoarele noastre.

Cel de-al doilea proiect, realizat cu prilejul împlinirii a 10 ani de la înfrăţirea dintre Cluj-Napoca şi Suwon, obiectiv la care Dan Brudaşcu, în calitatea oficială deţinută la acel moment, şi-a adus o substanţială contribuţie.

Antologia bilingvă beneficiază de o succintă introducere semnată de Dan Brudaşcu, de un Cuvânt înainte al traducătoarei, sensibila poeta Yongsuk Park, visiting Professor la Universitatea „Babeş Bolyay” şi Director al Centrului Cultural Coreean din Cluj-Napoca, precum şi de mesaje de felicitare din partea primarului oraşului Suwon şi a Excelenţei Sale Choi Ihl Song, ambasadorul Republicii Coreea în România. Volumul, de o ţinută grafică deosebită, cuprinde 75 de poeme semnate de 39 de poeţi români contemporani. Realizatorul acestei antologii, Dan Brudaşcu, precizează următoarele: „Intenţia noastră , de această dată[1], este de a demonstra că, într-o lume globalizată ca a noastră, poezia continuă să-şi păstreze specificitatea şi personalitatea, să reflecte cu mijloacele sale caracteristice universul viselor şi speranţelor popoarelor care au scris-o”.

Apariţia acestei antologii este salutată, în termeni deosebit de calzi, şi de Excelenţa Sa, dl. Choi Ihl Song, Ambasadorul Republicii Coreea în România. Domnia Sa afirmă, între altele, că: „Acum ne apropiem de o etapă a maturităţii activităţilor de cooperare, iar această ocazie, prin intermediul emoţiilor şi sentimentelor poeţilor români, pare să ne motiveze alte posibilităţi pentru schimburile noastre culturale şi spirituale, precum şi alte manifestări”.

Aceste două noi apariţii editoriale semnate Dan Brudaşcu constituie, cu certitudine, un eveniment editorial important, care se va bucura de interesul cititorilor români şi, deopotriva al criticii şi presei de specialitate. Pentru că nu apar, în fiecare zi, astfel de cărţi cu o mare încărcătură ideatică şi informaţională.

Noile apariţii editoriale sunt, totodată o convingătoare reconfirmare a vocaţiei dlui dr. Dan BRUDAŞCU de promotor al culturii româneşti peste hotare, dar şi al altor culturii (istoria Coreei, în acest caz) pentru cititorii români.

   


[1] Autorul face referire la faptul că, în anul 2008, tot la Suwon şi tot prin grija autorităţilor locale de aici, a apărut, în versiunea engleză-coreeană, o altă antologie, mult mai consistentă, ca şi cuprindere, faţă de aceasta nouă.


Iorgulescu: Ceauşescu Reloaded?

28 Noiembrie 2008

Un grup de intelectuali români, din toată ţara, sunt în prezent preocupaţi, pe lângă mizeriile zilnice făcute de autorităţi, şi de o chestiune extrem de gravă pentru cultura naţională: intenţia Ministerului Culturii şi Cultelor, condus de liberalul Iorgulescu, de a închide pur şi simplu Muzeul Ţăranului Român din Capitală.
O echipă de control a ministrului Iorgulescu aprecia, la încheierea verificărilor, probabil de ordin contabil, că ar fi ideal ca această instituţie să fie închisă. O asemenea decizie, singulară, după ştiinţa mea, în perioada post decembristă, este nu doar gravă şi condamnabilă, ci şi iresponsabilă. Ea ne duce la gândul că dezastruoasa guvernare PNL-UDMR nu putea să-şi încheie mai stupid mandatul decât recurgând la un astfel de măsură absurdă, care demonstrează cât se poate de clar falimentul moral al unui partid de motociclişti şi contabili, precum şi de bişniţari şi şpăgari – vezi şi cazul pnl-istului, candidat pentru Camera Deputaţilor, la Turda, înscris, între timp, pe lista colegiului (carceral) din Gherla -, care găsesc de cuviinţă să închidă una din cele mai prestigioase instituţii de cultură din România. Oare banii economisiţi prin închiderea Muzeului ar salva de la faliment guvernul Tăriceanu?
Închiderea unei instituţii de cultură este un atentat la trecutul unui popor, la moştenirea lui cultural-spirituală, la identitatea lui. Muzeul Ţăranului Român, domnule m(s)inistru Iorgulescu, nu înseamnă doar nişte clădiri, obiecte de inventar şi câţiva angajaţi. Prin bogăţia inestimabilă a patrimoniului ce îl deţine, dar mai ales prin cercetările ştiinţifice, lucrările realizate şi publicate şi acţiunile organizate, Muzeul şi-a câştigat în timp un prestigiu uriaş, pe care, fiţi sigur, buldozerele PNL-UDMR nu vor reuşi niciodată să-l distrugă.
Muzeul Ţăranului Român, prin vrednicia celor ce l-au slujit, este azi unul din „brand”-urile excepţionale ale ofertei turistice ale României, dar şi una din instituţiile de referinţă pentru cultura europeană. Nu cred că e cazul să dezvolt acum şi aici argumente care să sublinieze ce înseamnă această instituţie pentru cultura românească. E, totuşi, păcat, domnule Iorgulescu, de faptul că dvs., ca titular al ministerului de resort, n-aţi descoperit, după atâţia ani de când deţineţi această funcţie, valoarea şi importanţa ei. Oare doar miopia dvs. politică să fie de vine sau, din slugărnicie, agreaţi inepţiile primului motociclist al României vi-a-vis de cultură şi de instituţiile de cultură?
Sunt convins că intenţia barbară de desfiinţare a Muzeului Ţăranului Român va declanşa, nu doar în România, ci şi în întreaga lume, dar mai ales din partea forurilor internaţionale, o reacţie care va spulbera şi ultima fărâmă de credibilitate a guvernării mediocre şi incompetente a lui Tăriceanu şi a echipei lui de yes men-i de tip „second hand”.
Idea, hilară, dar şi incredibilă, de desfiinţare a Muzeului Ţăranului Român reprezintă şi o tentativă de distrugere a unor valori unicat, ce definesc o cultură şi ilustrează un fond unicat spiritual şi de civilizaţie, un act de genocid cultural. Ea are, în acelaşi timp, valoare penală şi va trebui ca organele de Justiţie să se autosesizeze şi să înceapă urmărirea penală împotriva ministrului Iorgulescu şi a „sfetnicilor” lui pentru asociere în vederea săvârşirii unei crime deosebit de grave.
La aproape 20 de ani de la căderea regimului comunist, liberalii – autodefiniţi, cândva, drept „roşii” – vor să readucă în memoria românilor faptele criminale ale cuplului Ceauşescu.
Constatăm că nici ministrul Iorgulescu, nici colegii lui n-au înţeles că aceia care contribuie la distrugerea valorilor culturii sau spiritualităţii unui popor îşi înnscriu definitiv numele în istorie, dar pe lista ruşinii, alături de cele ale marilor criminali.
Sunt convins că nici ministrul Iorgulescu, nici guvernul de rataţi politici condus de motociclistul Tăriceanu vor eşua în planul lor diabolic de distrugere a trecutului, a culturii, tradiţiilor şi obiceiurilor seculare ale acestui popor tezaurizate la Muzeul Ţăranului Român. Dar şi tentativa lor îi descalifică definitiv în faţa nu doar a intelectualităţii române sau a forurilor şi instituţiile internaţionale, dar în primul rând în ochii unui popor întreg.
Asemenea ipochimeni fac ruşine clasei politice române şi sunt o ruşine pentru memoria Brătienilor, ctitori, nu demolatori de cultură, aşa cum se dovedeste Tăriceanu, Iorgulescu & Co.
Să vă fie ruşine, domnilor liberali!

Prof. dr. Dan BRUDAŞCU


Dragi prieteni,

22 Noiembrie 2008

După cum, probabil, aţi aflat, m-am decis să particip anul acesta la campania electorală, candidând în Colegiul uninominal nr. 9 Cluj pentru Camera Deputaţilor. Iniţial am intenţionat să candidez ca independent. În urma constatării creerii, în mod artificial, a unor bariere artificiale şi nejustificate pentru independenţi, am renunţat şi am acceptat oferta P.R.M., partid pe lista căruia fusesem deputat în legislatura 2000-2004.
În prezent, campania electorală a atins, după mine, o cotă extrem de periculoasă, încurajând nu doar minciuna şi risipa, dar, fapt mult mai grav, şi agresivitatea primitivă împotriva adversarilor politici. Doar în judeţul Cluj, cred că se cheltuie în această campanie peste 50-60 de miliarde de lei. Aceasta în timp ce nu sunt bani pentru spitale şi şcoli, pentru pensii şi salarii decente, dar mai ales pentru investiţii în infrastructura din industria şi agricultura judeţului. Evident, aceste sume exagerat de mari nu sunt din buzunarele competitorilor înscrişi în cursa electorală, ci din diverse surse, unele de-a dreptul dubioase. Nu e locul aici să elucidăm acest aspect infracţional, nici numeroase alte manifestări de violenţă şi distrugere la care se dedau zi de zi bandele de tineri ale unor partide, în majoritatea cazurilor, în vizibilă stare de ebrietate, care distrug cu fanatism tot ce se poate distruge din afişajul adversarilor grupărilor lor politice.
Eu mă consider realizat şi sunt mulţumit cu ceea ce am făcut şi obţinut în viaţă. Nu sunt un om bogat, dar nici nu cer pomană nimănui. Personal, nu-mi doresc calitatea de parlamentar pentru orgolii personale sau spre înavuţire. Nu am nevoie de imunitate pentru a mă feri de răspundere pentru fapte penale sau pentru săvârşirea de abuzuri. Şi în mandatul precedent, din legislatura 2000-2004, am lucrat cu multă dăruire pentru oameni şi nevoile lor. Nu am strâns averi şi nu am trăit în huzur. Nu m-am înhăitat cu cei care, atunci ca şi acum, jefuiesc ţara şi avutul ei. Dar am adus, în schimb, pentru alţii – din străinătate – bunuri de peste 12,5 miliarde de lei (pentru şcoli, spitale, licee, instituţii de cultură, lăcaşuri de cult ş.a.), dar şi zeci de miliarde de lei de la bugetul de stat pentru diverse obiective economice ale judeţului Cluj şi am ajutat, ca deputat, ori de câte ori am putut şi pe oricine a avut nevoie de mine. Am ajutat de fiecare dată omul aflat în nevoie, indiferent de etnia lui. Nici o dată cu nesocotirea sau prin încălcarea legii. Dar întotdeauna până la capăt.
În lumea agresivă, idiferentă şi profund egoistă în care trăim, cred că este nevoie în continuare de asemenea fapte dezinteresate, iar oamenii, mai ales cei de la ţară, cei în general nebăgaţi în seamă şi dispreţuiţi de potentaţii politici, au mare nevoie de cineva care să le fie sincer alături, să-i asculte şi să-i ajute.
De câţiva ani sunt făcute, cu sprijinul unor forţe politice şi diplomatice externe, demersuri de culise şi se cheltuiesc sume uriaşe pentru a scoate P.R.M. din Parlament. De aceea, vă adresez rugămintea de a-mi da sprijinul vostru. Ca să pot câştiga mandatul de deputat nu sunt necesare doar voturile alegătorilor din Colegiul nr. 9 Cluj, ci şi voturi pentru P.R.M. în toată ţara, pentru a se atinge pragul minim de 5%.
Dacă apreciaţi că mai este nevoie în Parlamentul României şi de oameni oneşti, altruişti şi cu simţul răspunderii şi solidarităţii cu cei mulţi, cu cei care duc greul în această lume şi suportă toate batjocurile şi fărădelegile celor puternici, atunci îndrăznesc să vă rog ca, oriunde locuiţi, în judeţul Cluj sau în ţară, să votaţi candidaţii P.R.M. pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Adunate, voturile dvs. mă ajută, indirect, şi pe mine.

Vă mulţumesc respectuos şi anticipat pentru înţelegere şi sprijin,

Prof. Dr. Dan BRUDAŞCU